De peste trei decenii, fotograful științific Felice Frankel a sprijinit profesorii, cercetătorii și studenții de la MIT în comunicarea vizuală a lucrărilor lor. Pe parcursul acestei perioade, a fost martoră la apariția diverselor instrumente—unele benefice, altele dăunătoare—pentru crearea unor reprezentări corecte ale cercetării. Într-un articol recent de opinie pentru *Nature*, Frankel abordează utilizarea în creștere a inteligenței artificiale generative (GenAI) în crearea de imagini și implicațiile acesteia pentru comunicarea cercetării. De asemenea, reflectează asupra viitorului fotografiei științifice în cadrul comunității de cercetare. **Î: Ați menționat că fotografiile pot fi considerate „manipulate” imediat ce sunt realizate. Ce distinge manipularea acceptabilă de cea inacceptabilă?** **R:** Manipularea începe cu încadrarea și structurarea conținutului unei imagini, deoarece uneltele alese modelează realitatea. O imagine servește ca o reprezentare, nu ca o replicare exactă. Este esențial să se evite modificarea datelor în sine. De exemplu, am îndepărtat digital o farfurie Petri pentru a evidenția morfologia unei colonii de drojdii, asigurându-mă că datele—morfologia—rămân intacte.

Întotdeauna dezvălui orice modificări pe care le fac imaginilor mele, așa cum discut în manualul meu, „Elementele vizuale, Fotografia. ” **Î: Cum pot cercetătorii să comunice etic și precis constatările lor?** **R:** Odată cu ascensiunea AI, apar trei preocupări centrale privind reprezentarea vizuală: distincția între ilustrație și documentare, etica manipulării digitale și necesitatea formării în comunicarea vizuală. La MIT, unde scrisul este prioritar, competența vizuală este adesea neglijată, în ciuda faptului că mulți cititori se angajează direct cu figurile mai întâi în articolele științifice. Cercetătorii ar trebui să fie pregătiți să evalueze critic vizualurile publicate, identificând eventualele discrepanțe. Trebuie să promovăm discuții pe tema eticii alterării imaginilor—precum un student care mi-a modificat una dintre imagini fără consimțământ pentru a se potrivi narațiunii sale. Este esențial să cultivăm aceste conversații și, ideal, să stabilim o cerință de alfabetizare vizuală în paralel cu scrisul. **Î: Ce ne rezervă viitorul pentru comunicarea vizuală în știință în lumina inteligenței artificiale generative?** **R:** În articolul meu din *Nature*, am ilustrat provocările imaginilor generate de AI prin crearea uneia folosind un model de difuzie, având un prompt specific despre nanocristalele lui Moungi Bawendi. Rezultatele erau adesea cartoonish și departe de a fi realiste, dar pe măsură ce tehnologia progresează, acest lucru s-ar putea schimba. Discuțiile din comunitățile de cercetare și știința calculatoarelor evidențiază necesitatea unor linii directoare clare privind practicile acceptabile. Este important ca vizualurile generate de AI să nu înlocuiască niciodată documentarea reală, deși pot servi ca ilustrații utile. Cercetătorii trebuie să eticheteze clar orice imagini generate de AI trimise revistelor sau prezentate public.