George Zhang credea că OpenClaw îl putea face bogat, chiar dacă nu înțelesese pe deplin software-ul său viral de agenți AI. După ce a văzut un influencer chinez prezentând capacitatea sa autonomă de gestionare a portofoliului de acțiuni, Zhang, care lucrează în comerț electronic transfrontalier în Xiamen, a decis să instaleze OpenClaw la sfârșitul lunii februarie. Este printre mulți din China captivați de nebunia recentă legată de OpenClaw. Atelierele de instruire în utilizarea sa au atras sute de participanți, firme de tehnologie se întrec să îl integreze, iar guvernele locale oferă subvenții pentru startup-urile din domeniu. Săptămâna trecută, imagini cu persoane în vârstă stând la rând pentru a instala OpenClaw au devenit virale online. Zhang a închiriat un server cloud Tencent și s-a abonat la modelul mare de limbaj chinez Kimi pentru a interacționa cu agentul său OpenClaw, poreclit „homar”. Inițial, impresionat de analizele rapide și detaliate ale pieței, Zhang a observat în scurt timp că performanța homarului său s-a redus la simple schițe, iar încercările repetate de a obține rapoarte detaliate se terminau cu AI-ul care susținea în mod endlessly că „lucrează la asta” fără rezultate. Zhang a ajuns la concluzia că OpenClaw nu este potrivit pentru non-programatori precum el, deoarece necesita configurări tehnice precum setarea porturilor API—ceea ce nu putea face fără ghidaj pas cu pas. În final, a renunțat să-l mai folosească pentru tranzacționare în acțiuni și l-a folosit în schimb pentru a colecta știri din industria AI pentru a alimenta o platformă de conținut pe WeChat. După discuții cu jumătate de duzină de utilizatori chinezi de OpenClaw, s-a conturat o divizare clară: utilizatorii tehnici văd OpenClaw ca pe o unealtă care transformă productivitatea, în timp ce utilizatorii non-tehnici se simt înșelați de promisiunile AI-ului puternic și fără efort—doar pentru a se confrunta cu costuri ridicate pentru servere cloud și token-uri, apoi să renunțe. Forța reală din spatele nebuniei pentru OpenClaw în China nu o reprezintă utilizatorii zilnici, ci companiile gata să profite. Giganți precum Tencent, Alibaba, ByteDance, Minimax, Moonshot și Z. ai profită de FOMO-ul legat de productivitatea AI, încurajând adopția masivă, beneficiind de tarifele continue pentru utilizarea API-urilor LLM. Analistul tech Poe Zhao explică faptul că, spre deosebire de chatbot-urile obișnuite, care consumă câteva sute de token-uri per interacțiune, un OpenClaw activ poate consuma de zeci sau sute de ori mai mult zilnic, motivând Tencent să îi ajute pe utilizatori să îl instaleze gratuit în afara sediului central. Experiența studentei Song Zhuoqun exemplifică frustrările frecvente.

Deși făcea internship la o startup de AI, lipsa abilităților de programare o făcea să ezite la instalare. Încercările de a obține ajutor pas cu pas de la chatbot-ul Doubao de la ByteDance s-au dovedit ineficiente; s-a confruntat cu fragmente de cod ilizibile și cu erori frecvente, ceea ce a dus la confuzie și lipsă de învățare reală. Mulți alți utilizatori au exprimat aceleași dezamăgiri, evidențiind diferența dintre hype-ul legat de OpenClaw—ca fiind o AI accesibilă pentru amatori—și complexitatea sa practică. Fondatorul Binance, Changpeng Zhao, a criticat, de asemenea, instrumentul, menționând că utilizatorii își petrec tot timpul ajustând un „homar inutil” după instalare, în loc să beneficieze de el. Fondatorul startup-ului Rain Miao sfătuiește sincer pe cei care întâmpină dificultăți cu instalarea și permisiunile să evite OpenClaw, sugerând alternative precum Claude Cowork, deși acestea atrag mai puțină atenție în China. Utilizatorii non-tehnici adesea nu dispun de computere compatibile sau puternice pentru a rula AI-ul local, fiind nevoiți să închirieze servere cloud și să plătească pentru LLM-uri bazate pe cloud, ceea ce crește costurile. Zhang a povestit că a cheltuit aproximativ 30 de dolari pentru un an de închiriere a unui server cloud Tencent și abonamente lunare la Kimi, costurile fiind și mai mari dacă OpenClaw efectua sarcini complexe și intensiv tokenizate. Miao sugerează că utilizatorii avansați pot economisi bani delegând sarcinile dificile modelelor mai scumpe, dar mai performante, precum ChatGPT, în timp ce pot migra sarcini repetitive către modele AI autohtone și pot rula anumite procese local dacă hardware-ul le permite. Unii comentatori pe social media din China glumesc că eventual, stagiarii care lucrează pe bani puțini ar putea înlocui OpenClaw, deoarece dependența de token-urile costisitoare contrastează cu munca gratuită a studenților. Mesajul esențial din fenomenul OpenClaw este că utilizatorii obișnuiți din China sunt dispuși să plătească pentru AI—fenomen remarcabil într-o piață obișnuită cu software gratuit, susținut de date sau reclame. Entuziasmul acesta impulsionează firmele de tehnologie să faciliteze adoptarea prin instalări gratuite și tutoriale. În același timp, fiind open-source, aproape fiecare mare actor tech din China dezvoltă versiuni proprietare—Tencent cu QClaw, ByteDance cu ArkClaw, Moonshot cu KimiClaw și Z. ai cu AutoClaw—care promovează instalări mai ușoare și integrare fără probleme cu aplicațiile existente. Aceste inițiative au clar ca scop blocarea utilizatorilor în ecosistemele lor, asigurând venituri continue din creșterea cererii pentru servicii AI.