Interviul recent realizat de jurnalistul Jim Acosta cu un dublul digital al lui Joaquin Oliver, o victimă a împușcăturilor din 2018 de la Parkland, a declanșat o dezbatere etică complexă despre utilizarea avatarurilor generate de AI ale persoanelor decedate. Joaquin Oliver, unul dintre cei 17 victime ale tragicii împușcături în masă de la liceul Marjory Stoneman Douglas din Florida, a devenit un simbol pentru campaniile de control al armelor și advocacy pentru justiție socială. Dublul digital generat de AI, creat din date disponibile pentru a imita vorbirea și aspectul lui Joaquin, are ca scop să unească trecutul și prezentul prin redarea personalității sale prin tehnologie. În timp ce interviul lui Acosta a urmărit să evidențieze impactul continuu al violenței armelor, a ridicat probleme semnificative legate de implicațiile etice. Criticii argumentează că recrearea persoanelor decedate prin AI riscă să commodifice amintirea lor și să încalce demnitatea și intimitatea acestora, având în vedere că nu pot oferi consimțământul pentru astfel de reprezentări. În schimb, susținătorii afirmă că avatarurile digitale oferă o formă nouă de amintire și educație, rolul lor fiind să servească ca instrumente puternice de advocacy, capabile să crească gradul de conștientizare și să stimuleze conexiuni emoționale cu poveștile victimelor, potențial inspirând un angajament public mai puternic. Elementele centrale ale dezbaterii sunt consimțământul, reprezentarea precisă și impactul asupra familiilor rămase în urmă. Joaquin Oliver nu a dat consimțământul pentru utilizarea asemănării sale, ceea ce ridică întrebări despre cine are dreptul să autorizeze astfel de recreeri — familia, patrimoniul sau alții. Autenticitatea portretizării este, de asemenea, supusă scrutinului, deoarece AI-ul poate simplifica excesiv sau distorsiona personalitatea și gândurile celor recreați. Familiile se confruntă adesea cu o durere complexă, iar un înlocuitor digital poate sprijini adaptarea sau, din contră, poate adânci traumele.

Unii membri ai familiei consideră avatarurile AI ca fiind invadatoare sau lipsită de respect, transformând amintirile private în spectacole publice sau instrumente politice, în timp ce alții pot găsi confort în faptul că povestea celui drag ajunge la un public mai larg și continuă să inspire schimbarea. Dincolo de cazurile individuale, avatarurile generate de AI stimulează întrebări mai ample despre rolul tehnologiei în procesul de doliu și în păstrarea memoriei istorice. Metodele tradiționale de comemorare, precum fotografiile, videoclipurile, poveștile și memorialele, se află într-o transformare, pe măsură ce AI permite reprezentări interactive, de parcă ar fi în viață. Această schimbare necesită o reflecție etică atentă și dezvoltarea unor ghiduri clare privind modul în care AI ar trebui să fie folosit pentru a recrea persoanele decedate, respectând dorințele celor decedați, drepturile familiilor și impactul social. Experții în bioetică, științele umaniste digitale și drept subliniază că, fără astfel de cadre, se pot produce exploatări și prejudicii sub pretextul inovației. Această controversă evidențiază tensiunea dintre posibilitățile oferite de tehnologie și limitele morale ale utilizării sale. Simplul fapt că AI poate realiza recreeri nu înseamnă că acestea trebuie făcute fără o reflecție aprofundată. Cazul dublului digital al lui Joaquin Oliver exemplifică nevoia urgentă de dialog între comunități, eticeri și factorii de decizie pentru a asigura o utilizare respectuoasă și semnificativă a AI în contexte umane profund emoționale. În concluzie, interviul lui Acosta cu avatarul AI al lui Joaquin Oliver a inițiat un discurs vital despre intersecția dintre tehnologie, memorie și etică. Pe măsură ce AI avansează, societatea trebuie să definească limitele respektuoase pentru recrearea digitală a persoanelor decedate, echilibrând inovația cu empatia și respectul pentru a asigura ca progresul tehnologic onorează și nu subminează demnitatea umană.