Într-un nou eseu publicat marți, David George, partener general la Andreessen Horowitz, a respins temerile privind un „apocalipsă a locurilor de muncă cauzată de AI” ca fiind o „fantasmă completă”—denumind-o „marketing neproductiv, economie proastă și istorie și mai rea. ” El a argumentat că această îngrijorare provine dintr-o eroare logică cunoscută sub numele de „fallacia cantității fixe de muncă”, demontată de economiști încă de mult timp, care presupuneGreșit că economia are o cantitate fixă de muncă, astfel încât orice automatizare sau AI care preia sarcini trebuie să reducă locurile de muncă ale oamenilor. Acest eseu reprezintă cea mai amplă formulare de până acum a unei viziuni pe care cofondatorii firmei au exprimat-o de luni bune. Ben Horowitz a menționat într-un podcast anterior că, în ciuda avansurilor în AI încă din cel puțin 2012 (începând cu revoluția ImageNet care a transformat viziunea computerizată), pierderea catastrofică a locurilor de muncă nu s-a materializat. Argumentul central se concentrează pe „fallacia cantității fixe de muncă. ” George explică faptul că dorințele și nevoile umane nu sunt statice: când tehnologia reduce costurile activităților, oamenii creează noi dorințe și locuri de muncă. John Maynard Keynes a prezis aproape un secol în urmă că automatizarea va duce la o săptămână de lucru de 15 ore, însă oamenii au reinventat în schimb noi activități și locuri de muncă. George a citat exemple din istorie: mecanizarea fermelor a redus cu o treime angajările agricole în SUA la începutul secolului XX, dar muncitorii desplazați s-au mutat în fabrici, birouri, spitale și, în cele din urmă, în domeniul software, în timp ce productivitatea agricolă a explodat. Electrificarea a remodelat fabricile și a dublat productivitatea muncii, fără a distruge locuri de muncă. Caietul de calcul, considerat inițial că va elimina locurile de muncă în evidență, a creat însă cu 1, 5 milioane de analisti financiari mai mulți decât au pierdut circa un milion de registratori de conturi. Sprijinind această idee, economistul-șef al Apollo Global Management, Torsten Slok, a popularizat „Paradoxul Jevons, ” care afirmă că reducerea costurilor tehnologice conduce la o creștere a cererii și a locurilor de muncă. De exemplu, Microsoft Excel a scăzut costurile analizelor financiare, făcând astfel aceste servicii accesibile multor noi afaceri și, în consecință, crescând numărul de locuri de muncă. George a notat că scăderea costurilor inputurilor, precum combustibilii fosili ieftini, a dus în trecut la extinderea activității economice și la apariția unor industrii noi, precum plasticele, și nu la pierderi de locuri de muncă. CEO-ul Anthropic, Dario Amodei, a menționat recent același paradox când a dezvăluit instrumente AI ce impactează forța de muncă pe Wall Street. Andreessen Horowitz își susține cazul istoric și teoretic cu date recente. Diverse studii economice contrazic predicțiile apocaliptice: un document de lucru NBER a arătat că adoptarea AI nu a schimbat semnificativ angajarea totală; Banca Fed din Atlanta a găsit că peste 90% dintre firme nu au avut impact asupra angajării în trei ani; un studiu al Census Bureau a relevat modificări modeste ale ocupării, egale între creșteri și scăderi; iar Yale Budget Lab a concluzionat că impactul AI asupra pieței muncii rămâne în mare parte stabil. Singura excepție a fost un studiu de la Stanford, care a arătat o scădere relativă de 16% a angajărilor în rândul tinerilor profesioniști (între 22 și 25 de ani) în poziții expuse la AI de la lansarea ChatGPT în sfârșitul anului 2022, deși a16z susține că această situație este complexă, unele poziții entry-level crescând acolo unde AI sprijină sau este neutru. În ciuda argumentelor solide ale a16z, critici notabili contestă premisele acestora. Economistul Anton Korinek avertizează că, dacă se va realiza inteligența artificială generală (AGI), forța de muncă ar putea deveni opțională, spre deosebire de revoluțiile industriale anterioare.

Carnegie Endowment a clasificat participanții la dezbaterea despre AI în „alarmiști, ” „pacienți” și „entuziaști, ” plasând a16z în categoria „entuziaști, ” alături de cofondatorul Marc Andreessen. Campa „alarmiștilor” și cea „entuziaștilor” nu diferă doar în fapte, ci și în previziunile despre viteza de progres a AI, capacitatea de adoptare a firmelor și ritmul apariției de noi locuri de muncă. Ce diferențiază momentul actual, spun criticii, este viteza. "Alarmiștii" tem săt de rapide progrese în AI, accelerate de legile scalării și de investiții masive, ar putea depăși precedenții istorici. Benchmark-ul GDPVal al OpenAI a descoperit că noile modele AI depășesc oamenii la multe sarcini, iar experții preferă răspunsurile AI în 83% dintre cazuri în domeniile testate. În contrapartidă, campania „pacienților, ” inclusiv computerștii de la Princeton Arvind Narayanan și Sayash Kapoor, laureatul Nobel Daron Acemoglu și cercetătorul cognitiv Gary Marcus, argumentează că limitările AI-ului, halucinațiile și complexitatea integrării în societate vor face ca adoptarea să dureze decenii. Indicele Remote Labor AI Scale al Scale AI a arătat că cele mai bune sisteme AI în martie 2026 vor putea realiza doar 2, 5% din sarcinile complexe la nivel de freelanceri și standarde umane, cu îmbunătățiri minime de atunci încoace. Economistul David Autor adoptă o poziție echilibrată, „optimist condiționat”: AI poate ajuta la reconstituirea locurilor de muncă din middle-skill, dar avertizează că acest lucru nu este un forecast cert, ci doar o posibilitate. Optimismul a16z se aliniază intereselor lor financiare—după ce au investit miliarde în startup-uri și infrastructură AI—favorizând o concepție culturală potrivit căreia AI distruge locurile de muncă, ceea ce ar duce la reglementări, încetinirea adoptării și slăbirea încrederii consumatorilor, elemente critice pentru portofoliul lor. Totuși, conflictele de interese nu invalidează utilizarea reală a datelor istorice și cercetărilor academice. Carnegie menționează că majoritatea economiștilor preconizează că AI va produce doar deviații modeste față de tendințele istorice, cu excepția cazului în care creșterea rapidă a capacităților declanșează perturbări severe. Un punct crucial subestimat de a16z este riscul asimetric dacă se vor înșela. Dacă sunt optimiști, piața muncii se va reorganiza ca înainte, creând noi roluri; dar dacă pesimiștii au dreptate și politica va fi influențată de supradimensionare, milioane de lucrători desplazați pot rămâne fără sprijin adecvat sau infrastructură de recalificare. Paradoxal, Yale Budget Lab a observat că câștigurile de productivitate impulsionate de AI, deși pot ajuta la reducerea datoriei naționale de 39 de trilioane de dolari, pot cauza simultan șomaj și inegalitate extinsă. Percepția publică reflectă o anxietate în creștere: un sondaj Quinnipiac din martie a arătat că 70% dintre americani cred acum că AI va reduce oportunitățile de muncă ale oamenilor, față de 56% cu un an în urmă. Fie această teamă este nefondată, fie este o intuiție adevărată despre o schimbare fără precedent, rămâne o întrebare deschisă pe care analiza istorică nu o poate rezolva în mod definitiv. a16z a refuzat să comenteze asupra eseului.