De ce explorează băncile centrale blockchain-uri? Băncile centrale pășesc cu precauție în domeniul blockchain-urilor, nu din simple tendințe, ci pentru că întreaga infrastructură monetară — de la rețelele de compensare până la custodia activelor — este din ce în ce mai codificată în software. Sectorul financiar tokenizează fonduri de piață monetară, Trezorerii și chiar depozite bancare. Conform Atlantic Council, 134 de jurisdicții investighează sau testează acum monede digitale ale băncilor centrale (CBDC), față de doar 35 în 2020, înregistrând o creștere semnificativă. Băncile comerciale avertizează că, fără posibilitatea de a transfera depozite tokenizate pe blockchain-uri publice precum Solana sau registre private precum R3 Corda, riscă să devină obsolete. Băncile centrale se concentrează pe două întrebări principale: Pot operațiuni tradiționale precum cumpărările pe piața deschisă, facilitățile permanente și remunerația rezervelor funcționa dacă rezerva și obligațiunile devin smart tokens?Și poate fi îmbunătățită transmiterea politicii monetare dacă mecanismele de politică sunt încorporate direct în cod?Aceste întrebări stau la baza inițiativelor precum Project Pine, Project Guardian din Singapore, sandbox-ul pentru CBDC en-gros al Bank of England și pilotul multianual pentru CBDC retail din Japonia. Ce este politica monetară tokenizată? Politica monetară tokenizată se referă la activele și pasivele băncii centrale reprezentate sub formă de tokenuri programabile pe o platformă de registre distribuite. Rezervele sunt descrise de Bank for International Settlements (BIS) ca un ecosistem în care banii și titlurile de valoare coexistă pe un registru comun, iar acțiunile monetare sunt executate prin smart contracts, înlocuind procesele tradiționale, batch-urile folosite în sistemele RTGS (settlement în timp real). În acest sistem, instrumentele de politică sunt codificate: plățile de dobândă pe rezerve devin cupoane automate creditate la fiecare închiderea blocului; acordurile de repo și reverse-repo sunt schimburi condiționale de active, ce se lichidează singure la maturitate; reducerile de colateral devin parametri ajustabili, influențând instantaneu toți contrapartizii. Project Pine a ilustrat aceste concepte folosind tokenuri ERC-20 pe un blockchain Ethereum compatibil, permisiunat. Diferențe față de politica monetară tradițională Sistemele convenționale precum Fedwire sau RTGS-ul băncii Angliei funcționează în loturi discrete pe timp de noapte, necesitând intervenții manuale. În schimb, sistemele tokenizate settledază tranzacțiile atomic în câteva secunde, păstrând trasabilitatea imuabilă și permițând actualizări rapide ale politicii fără a aștepta ca operatorii să execute tranzacțiile. BIS menționează că integrarea activelor și a decontărilor pe un singur registru reduce riscurile operaționale și latența. Înțelegerea Project Pine Project Pine, lansat la sfârșitul anului 2024 de BIS Innovation Hub și Federal Reserve Bank din New York, a dezvoltat un prototip de toolkit care permite băncilor centrale să testeze dacă instrumentele tipice — dobânda pe rezerve, operațiuni de repo, achiziții de active — pot fi implementate prin smart contracts în medii blockchain. Publicat în mai 2025, a rulat scenarii simulate de calm și criză: - În condiții normale, un repo invers pe o zi reduce automat rezervele la rate prestabilite. - În timpul șocurilor de lichiditate, o facilitate de împrumut de urgență s-a activat în câteva secunde pentru a stabiliza ratele dobânzilor. - Achizițiile de active au inclus acceptarea instantanee a ofertelor, calcule de alocare și decontarea rezervelor digitale pentru obligațiuni tokenizate. Testele au implicat bănci comerciale simulate și o platformă blockchain programabilă, automatizând plățile, evaluarea colateralului și acțiunile de politică — demonstrând cum ar putea funcționa un sistem financiar tokenizat, disponibil 24/7. Eforturi globale complementare Alte bănci centrale desfășoară pilote similare. Proiectul Guardian din Singapore (temporar offline din 24 mai 2025) a testat depozite tokenizate și titluri de stat în tranzacții live de repo pe registre distribuite, fără a folosi Swift.

Strategia dublă a Băncii Angliei permite existența simultană a banilor wholesale tokenizați și a soldurilor RTGS; Guvernatorul Andrew Bailey a subliniat pregătirea pentru o CBDC en-gros dacă depozitele tokenizate întâmpină probleme. Pilotul pentru CBDC retail din Japonia, aflat în faza live, construiește o infrastructură care susține zeci de mii de tranzacții pe secundă și include funcții de confidențialitate pentru a păstra anonimatul similar numerarului. Toate aceste inițiative demonstrează că programabilitatea, transparența în timp real și decontările atomice sunt realizabile și eficiente. Dar provocarea rămâne: cum să trecem sistemele financiare întregi pe aceste noi căi fără a perturba crearea de credit sau intermedierea. Arhitectura și importanța Project Pine Cadrul monetar digital al Project Pine este stratificat: un blockchain programabil (Besu) formează baza; activele tokenizate, precum rezervele ERC-20, ocupă nivelul intermediar; iar smart contracts care implementează politica monetară se află în stratul superior al protocolului. Acest proiect dovedește că instrumentele esențiale ale băncilor centrale pot fi reconstruite sub formă de smart contracts, permițând implementări mai rapide (în câteva secunde), facilități adaptabile și operațiuni mai eficiente, cu o flexibilitate mai mare. Instituțiile colaboratoare și domeniul de testare Șapte bănci centrale majore — Australia, Canada, Anglia, Mexic, Elveția, UE și SUA — au contribuit la proiectarea și testarea toolkit-ului Project Pine. Deși rezultatele nu angajează aceste bănci în adoptare, oferă o bază pentru cercetări viitoare. Testele au simulat diverse scenarii economice, inclusiv creșteri de rate și crize ale datoriei, explorând perioade scurte și lungi, diferite dimensiuni ale sistemului, condiții de lichiditate și metode de creditare, validând robustețea sistemului. Provocări practice majore pentru politica monetară tokenizată Pe măsură ce băncile centrale iau în considerare instrumente monetare bazate pe blockchain, se confruntă cu provocări legale, operaționale și conceptuale: - Interoperabilitate: Blockchain-urile actuale sunt adesea izolate, cu protocoale unice, spre deosebire de infrastructura financiară unificată. Această fragmentare poate duce la întârzieri în plăți și fonduri blocate. Experții avertizează că dominația de către un singur blockchain ar putea crea fragilitate. - Finalitatea legală: Multe jurisdicții nu recunosc încă datele din blockchain ca titluri de proprietate cu valabilitate legală; un “record de aur” off-chain rămâne adesea necesar legal, limitând până la evoluția legislației capacitatea finanțelor tokenizate. - Reziliența cibernetică: Smart contracts sunt cod și pot conține erori. Spre deosebire de sistemele tradiționale, unde intervenția umană este posibilă, “codul este lege”, iar erorile pot avea consecințe majore. Unele țări, precum Japonia, construiesc mecanisme de fallback pentru atacuri cibernetice, defecțiuni tehnice sau bug-uri contractuale. - Confidențialitate versus transparență: Autoritățile de reglementare și băncile cer transparență pentru gestionarea riscurilor și prevenirea crimei, în timp ce utilizatorii solicită confidențialitate — mai ales pentru tranzacțiile zilnice. Soluțiile în curs de explorare includ divulgarea pe nivele, dovezi cu cunoaștere zero și vouchere de anonimat, echilibrând aceste nevoi. Conclusie Politica monetară tokenizată promite îmbunătățiri semnificative ale vitezei, flexibilității și eficienței operaționale. Totuși, implementarea unor astfel de sisteme presupune depășirea unor obstacole interdisciplinare importante. Băncile centrale trebuie să colaboreze cu legislatori, experți în securitate cibernetică și instituții financiare pentru a crea infrastructuri monetare programabile sigure, echitabile și reziliente.