Articolul recent viral al lui James Walsh din New York, „Toți trișează ca să-și treacă prin facultate”, nu a șocat prin dezvăluirea rolului omniprezent al AI în educație — acesta era deja evident pentru oricine cunoștea școlile de azi. Mai degrabă, Walsh a expus modul în care studenții au construit o justificare coerentă pentru utilizarea AI, manifestând o atitudine relaxată și larg răspândită față de trișat. Generațiile Z și Alpha lipsesc de rezistența culturală față de AI, precum cea a generațiilor mai în vârstă. ChatGPT finalizează transformarea pe care au început-o iPhone-urile, favorizând o generație caracterizată nu doar prin analfabetism, ci și prin ostilitate față de alfabetizare. După ce am petrecut o mare parte a vieții adulte predând și tutorând istorie, limba engleză și teatru, afirm că dispariția eseului tradițional de acasă necesită o reformă profunda și o redefinire a ceea ce înseamnă educația. Această schimbare oferă o șansă de a reconecta educația cu ideile spirituale. ChatGPT a expus cât de lipsit de suflet devenise scrierea eseurilor pentru studenți. Pentru a contracara fraudă academică, educația și alfabetizarea trebuie să angajeze sufletul. Dacă obiectivul rămâne doar notele, AI va fi folosit în continuare abuziv; însă, dacă se pune accent pe dezvoltarea personală și internă, AI poate deveni un ajutor valid, deși limitat, pentru învățare. Preluarea scrisului de către AI completează un declin lung al condițiilor care susțineau scrisul și gândirea extinsă. Tinerii participă într-un mediu informațional ostil acestor abilități. Eseul însuși este o relicvă dintr-o epocă în care elevii citeau frecvent cărți sau se uitau la filme sau seriale complete — standarde din 1935 sau chiar 2000, care astăzi par imposibile. Adolescenții de azi, cu excepții, probabil nu pot urmări emisiuni complexe sau literatură clasică. Utilizarea răspândită a ChatGPT, nu pentru planificare sau corectare, ci pentru generare de gândire scrisă, relevă lipsa abilităților de comunicare, ascultare și gândire critică la tineri. Aceasta nu provine doar din reducerea lecturii, ci și din dispariția ritualurilor verbale cotidiene precum scrierea unor note, ținerea unui jurnal, ascultarea de predici, povestirea sau organizarea activităților. Ca rezultat, tinerii folosesc mai puține cuvinte, le utilizează mai rar și întâmpină din ce în ce mai multe probleme în a organiza și transmite informații. Școlile nu au reușit să înlocuiască aceste ritualuri sociale pierdute, transformându-se în fabrici de diplome care ignoră declinul fluenței verbale și uneori angajează personal lipsit de aceste abilități. Educația americană de la grădiniță până la studii postuniversitare se concentrează pe obținerea de diplome și pe promovarea angajării, reducând scrisul de lungă durată dintr-un benefic demonstrație de învățare la un obstacol. Eseul generat de ChatGPT epitomizează credința culturală că școala se referă doar la note, iar facultatea despre networking și joburi — realizabile acum cu un efort minim. Astfel, tinerii stresați, dependenti de ecrane, nu găsesc motive convingătoare să facă un efort suplimentar, iar cultura educațională nu oferă alternative semnificative.

Inflatia notelor și competiția universitară creează o cultură a tacticilor de supraviețuire, nu a efortului autentic. Scrierea eseurilor este ca un organ vestigial — lipsit de legătură cu realitatea studenților. Când aceștia trimit lucrări generate de AI și își apără dreptul de așa ceva, refuză ideea că comunitatea lor valorizează scrisul susținut sau raționamentul critic. Așteptarea ca studenții nativi digital să elaboreze argumente coerente și multi-paragrafe este la fel de improbabilă precum a cere muncile agricole din secolul XIX; nu există o tradiție socială care să susțină această așteptare. De aceea, educatorii trebuie să facă o schimbare radicală de la realizările superficiale spre promovarea cititului, scrisului și comunicării verbale ca fundamente pentru o viață împlinită. În timp ce AI poate gestiona sarcini repetitive, întrebarea esențială rămâne: ce forme de muncă cognitivă și de comunicare sunt semnificative și demne pentru oameni, în special pentru tineri? Pentru a-și justifica scopul, educația seculară ar trebui să îmbrățișeze o poziție asemănătoare cu cea a umanismului creștin, valorizând lectura atentă și scrisul susținut ca pe niște mijloace de a hrăni potențialul metafizic al sufletului. Această perspectivă, susținută de tradiție și logică, consideră că elevii au nevoie de motive întemeiate pentru a dezvolta abilități reale de scris. Profesorii trebuie să fie modele de alfabetizare pasionată și funcțională pentru a transmite aceste motive în mod eficient. Deși invocarea „sufletului” pare religioasă, ea se aliniază cu umanismul secular și amintește de gânditori precum William James și Cardinalul Newman. Conceptul are valoare practică, fiind o apărare împotriva cedării minților și corpurilor noastre în fața inteligențelor superioare lipsite de suflet. Practicile care dezvoltă esența umană seamănă mai mult cu religia decât cu tehnocratia și pot uni perspectivele seculare și religioase în fața AI. După cum se spune, „Studenții care se simt ca niște mașini vor folosi mașini. ” Dezvoltate de zeci de ani, educația a devenit tot mai seculară și tehnocrată, dar poate e timpul să fie abordată mai mult dintr-o perspectivă creștină. Papa Leone XIII, critic de mult timp al efectelor dezumanizante ale industrializării, ar putea conduce această schimbare. Conceptul de suflet devine un punct de rally: cine crede într-un suflet ceresc sau într-un suflet care rezistă să devină un fel de cyborg poate găsi motivație pentru a păstra coerența, scopul și unicitatea. Un suflet, asemenea unui mușchi, poate fi întărit; creierul singur este un model lingvistic mare ineficient. Studenții care se identifică cu mașini se vor baza pe ele, cei care recunosc umanitatea lor pot trasa limite tehnologice. De zeci de ani, o economie a „joburilor” lipsite de sens a fost susținută de o școală la fel de lipsită de sens. Viața și munca par artificiale și goale; AI se potrivește perfect acestui tipar mecanic. Revenirea la metafizică în educație poate inspira o revenire similară în mediul profesional, accentuând demnitatea și sensul. Cel puțin, tinerii trebuie să înțeleagă că alfabetizarea și gândirea profundă sunt unelte esențiale pentru a lucra cu AI și pentru a trăi o viață plină, dându-le posibilitatea să ofere un consimțământ informat față de tehnologie, în loc să fie conduși pasiv de ea.