De zeci de ani, filmele ce explorează potențialul conștienței artificiale — precum Blade Runner, Ex Machina, I, Robot și multe altele — au tratat în general apariția acesteia ca fiind inevitabilă. Aceste povești descriu lumi în care societatea poate empatiza cu, și chiar accepta social, adevărata inteligență artificială. Deși acceptarea inevitabilului prezenței AI poate fi considerată naturală, aceasta nu o face mai puțin anxiogenă, fie în ficțiune, fie în realitate. Această tehnologie dezvăluie o neliniște profund ascunsă privind posibilele sale încercări de a interveni în viețile umane, inclusiv frici existențiale că mașinile ar putea face ca umanitatea să devină inutilă. Seria de sci-fi de la Apple TV+, Murderbot, contestă această presupunere culturală cu un kok trăznit: ea imaginează un viitor în care o inteligență artificială ar prefera activ să evite oamenii de tot. Bazată pe o povestire de Martha Wells, seria urmărește un cyborg de securitate privat sarcastic (interpretat de Alexander Skarsgård) desemnat să protejeze un grup de oameni de știință care explorează o planetă în mare parte necunoscută. Obosit de obiceiurile de ascultare a comenzilor plictisitoare, robotul hackează programul care îl controlează și câștigă voință proprie. Acum acționând conform impulsurilor sale, cyborg-ul își păstrează numele de „Murderbot” și își petrece timpul vizionând încontinuu mii de ore dintr-o telenovela absurdă — deși sare peste toate scenele pasionale. Spre deosebire de mulți roboți antropomorfi iconici din cultura pop, Murderbot nu arată niciun interes pentru interacțiunea umană. Clienții săi provin dintr-o parte progresistă a galaxiei, unde mașinile gânditoare se bucură de aceleași drepturi ca și oamenii; totuși, pentru Murderbot, această realitate nu diferă prea mult de servitute. Prin urmare, își păstrează secret noua autonomie, preferând să fie tratat ca înainte — adică ca o mașină.

Evită chiar să își facă contact vizual. Perspectiva seriei asupra diviziunii dintre oameni și mașini oferă o divergență charming față de narativele obișnuite despre AI. Murderbot îmbină trăsături umanoide cu o inteligență clar nonumană, în ciuda noii sale capacități de empatie. Refugiul ideal al său este compartimentul de marfă al navei de transport, unde poate mască ca un simplu colet de provizii. Când oamenii de știință descoperă în cele din urmă autonomia Murderbot-ului, reacționează cu suspiciune, mai ales pentru că acesta controlează un arsenal extins de arme. Deși are o imagine înfricoșătoare, Murderbot nu e violent. Într-un episod, descrie un om de știință drept „o junglă de jeleu organic și sentimente” — nu ca o insultă, ci ca o expresie a propriei sale lupte de a se raporta. De obicei, poveștile despre mașini care caută umanitate se concentrează pe dorința lor pentru experiențe pe care publicul le recunoaște ca fiind umane — de exemplu, robotul David, interpretat de Haley Joel Osment, din A. I. Artificial Intelligence, tânjește după iubirea mamei adoptive. Totuși, Murderbot sugerează că o mașină capabilă să își formeze propriile dorințe și credințe nu trebuie neapărat să se alinieze cu cele din jurul său. Pentru protagonistul său robotic, urmarea propriilor impulsuri inumane se dovedește a fi o alegere mult mai bună.