Această postare guest scrisă de Adrian Brinkn, co-fondator al Anoma și Namada, susține că decentralizarea este înțeleasă greșit în industria blockchain – a devenit un simplu slogan în loc de un obiectiv semnificativ. Brinkn subliniază că decentralizarea în sine nu este scopul final; ci suveranitatea este. Suveranitatea înseamnă ca indivizii și comunitățile să poată controla complet infrastructura, activele și datele lor în mod independent, fără a se baza pe carteluri de validatori îndepărtați sau pe rețele globale vulnerabile la capturare, cenzură sau eșec. Acest scop fundamental stă la baza existenței tehnologiei blockchain. În prezent, rețele globale precum Ethereum și Bitcoin, chiar dacă sunt proiectate să fie trustless și inarrestabile, transferă doar încrederea de la bănci și guverne centralizate către un set unitar de validatori globali. Dependenta de o singură rețea globală subminează adevărata decentralizare, care ar trebui să însemne operarea mai multor rețele descentralizate în pluralitate. Brinkn evidențiază limitele rețelelor globale, avertizând că, de exemplu, rețeaua Bitcoin s-ar lupta să supraviețuiască unui conflict global precum un Război Mondial III. Fără posibilitatea de a rula infrastructură locală și de a efectua tranzacții în mod independent în timpul întreruperilor de rețea sau în situații de conflict, utilizatorii nu sunt cu adevărat suverani – plătesc practic pentru suveranitate. Rețelele blockchain suverane trebuie să fie suficient de rezistente pentru a funcționa local atunci când este nevoie și global când este posibil, prioritizând suveranitatea locală și folosind consensul global doar atunci când este potrivit. Această abordare asigură că comunitățile și economiile locale pot continua să opereze în cazul în care rețelele globale eșuează sau sunt compromise. Contrar unor perspective, Brinkn susține că nu este alarmist, ci o reacție la scenarii reale în care infrastructura digitală poate fi perturbată de eșecuri tehnice, interferențe guvernamentale sau atacuri. Dependenta de o singură rețea globală creează o suprafață de atac concentrată și seamănă cu o “guvernare mondială” pentru crypto, ceea ce contravine viziunii diversității comunităților care își definesc propriile modele de încredere și guvernare. În schimb, modele de încredere eterogene sunt esențiale, deoarece diferite aplicații și comunități necesită validatori și procese de guvernare diferite. Suveranitatea înseamnă deținența întregii stack-uri: infrastructură, guvernare și confidențialitate.

Experiența de peste un deceniu arată că sistemele digitale sunt fragile – susceptibile la hack-uri, reglementări și eșecuri – așa că reziliența by design este esențială. Indivizii și comunitățile trebuie să aibă capacitatea de a-și gestiona propria infrastructură și de a interacționa voluntar cu rețele globale fără a-și pierde controlul sau confidențialitatea. Datele publice nu sunt cu adevărat deținute în mod real; confidențialitatea este fundamentală pentru suveranitate. Brinkn se întreabă de ce o DAO din Buenos Aires sau o cooperativă din Berlin ar trebui să aibă încredere în același set de validatori ca toți ceilalți. Ei trebuie să aibă libertatea de a selecta sau opera validatori în care au încredere – local, federat cu alții sau singuri – fără impunerea externă a politicienilor, fundațiilor sau cartelurilor de validatori îndepărtați. Experimentele emergente cu monede locale, DAO-uri și modele de guvernare personalizate ilustrează viitorul: un mozaic de sisteme suverane care interacționează atunci când este rezonabil, dar care nu sunt niciodată forțate să se unească într-un sistem global uniform. Dacă o rețea globală cade sau este capturată, economiile locale persistă, păstrând controlul comunităților. În concluzie, Brinkn îndeamnă comunitatea blockchain să schimbe focusul de la venerarea decentralizării ca scop în sine la construirea suveranității. Adevaratul viitor nu constă în un singur registru global, ci într-o lume formată din actori suverani – indivizi și comunități împuterniciți să-și definească propriile reguli și destine. Decentralizarea rămâne un instrument, dar suveranitatea este scopul final. Chemarea la acțiune este clară: construiește pentru suveranitate.