Trump vs. CASA într-un cuptor cuidget artificial: simularea opiniilor Curții Supreme Săptămâna trecută, Curtea Supremă a audiat cazul Trump vs. CASA, Inc. , analizând utilizarea „încheierilor universale” referitoare la ordinul executiv al președintelui Trump de limitare a cetățeniei prin încarnare automată. Acest lucru a declanșat un experiment: poate o inteligență artificială, având doar transcrierea argumentelor și cunoștințe de fundal, să simuleze realist opiniile viitoare ale Curții Supreme?AI-ul a prezis votul fiecărui justițiar, a redactat opinii abridate și a analizat interacțiuni strategice, generând rezultate surprinzător de coerente. Conform unui raport simulativ de Linda Greenhouse, Curtea a hotărât cu 6-3 să limiteze semnificativ puterea tribunalelor federale de a emite încheieri la nivel național, afectând în special aplicarea ordinului controversat privind cetățenia prin încarnare automată. Deși nu a decis asupra constituționalității ordinului, opinia majoritară, semnată de Justițiarul Amy Coney Barrett, permite administrației să implementeze politica pe scară largă, păstrând însă protecții pentru reclamanți. Această hotărâre reprezintă o victorie pentru ramura executivă, care criticase excedarea puterii judecătorești de către tribunalelor districtuale de a bloca politici federale la nivel național. Justițiarul Barrett, susținută de Președintele Curții Roberts și Justițarii Thomas, Alito, Gorsuch și Kavanaugh, a fundamentat decizia pe principiul „casă sau controverse” prevăzut de Articolul III, subliniind că încheierile trebuie să vizeze doar prejudiciile specifice ale reclamanților, nu pe cele ale tuturor persoanelor afectate. Curtea a anulat încheierile la nivel național emise de trei tribunale inferioare care interziceau aplicarea ordinului de refuz al cetățeniei pentru copii născuți în SUA părinților aflați ilegal sau pe vize temporare. Majoritatea a considerat că astfel de remedii „extinse legal și istoric” sunt „discutabile” și în afara remediilor tradiționale echitabile autorizate din 1789. A lăsat deschisă posibilitatea unui remediu universal doar în „cazuri rare” în care acesta repara complet prejudiciul reclamantului, condiție nereușită în acest caz. Deși au recunoscut existența unor „întrebări serioase” privind constituționalitatea ordinului conform Clauzei cetățeniei din al XIV-lea Amendament, majoritatea a evitat să se pronunțe asupra acestei „întrebări momentane” în această etapă preliminară. Justițiarul Barrett a subliniat că nu este o hotărâre finală asupra fondului, promițând o examinare accelerată a problemelor constituționale de bază. Ca urmare, ordinul executiv poate fi aplicat pentru nou-născuți din afara statelor reclamante (de exemplu, New Jersey, Washington), unde protecțiile continuă. Majoritatea a recunoscut că aceasta înseamnă „unele copii născute în SUA vor fi refuzate cetățenia pe termen scurt”. Justițiarul Clarence Thomas, susținut în mare parte de Justițiarul Gorsuch, a emis o opinie puternică în care declara încheierile universale ca fiind în mare parte neconstituționale, nu doar nefavorabile. Thomas a avansat o interpretare originalistă a Clauzei cetățeniei, interpretând „sub jurisdicția sa” ca un test de „jurisdicție politică” ce exclude copiii străinilor care au fidelitate străină. El a susținut că ordinul executiv se aliniază acestui sens original și a cerut reevaluarea hotărârii importante din United States vs. Wong Kim Ark (1898). Gorsuch s-a alăturat criticii lui Thomas asupra încheierilor la nivel național, dar nu și analizei privind cetățenia prin încarnare automată. Justițiarul Elena Kagan, în dissent cu Justițarii Sotomayor și Jackson, a condamnat majoritatea pentru că nu și-a îndeplinit „datoria de a verifica pe deplin un act neconstituțional”, slăbind remedii judecătorești împotriva încălcărilor constituționale extinse.

Dissentul a considerat ordinul executiv o „violare flagrantă” a XIV-lea Amendamentului sub argumentul Wong Kim Ark, susținând cetățenia prin încarnare aproape universală. Kagan a apărat încheierile largi, considerându-le necesare datorită naturii fundamentale a drepturilor cetățeniei și a avertizat asupra riscului ca limitarea acesteia să generate „procese duplicate” și „haos”, deoarece drepturile legate de cetățenie variază de la un stat la altul, lăsând nou-născuții și familiile lor „în incertitudine juridică” și chiar fără cetățenie. Din punct de vedere procedural, decizia sporește incertitudinea în jurul cetățeniei prin încarnare automată. Reclamanții și rezidenții statelor reclamante sunt în continuare protejați, dar copiii din alte state riscă să fie refuzați cetățenia până la ultimele decizii pe fond — semn că Curtea Supremă este pregătită să abordeze urgent aceste probleme. Hotărârea limitează, de asemenea, încheierile naționale la nivel general, probabil declanșând lupte juridice fragmentate și o cursă pentru formularea de acțiuni în diferite jurisdicții. Experimentul a fost revelator din mai multe puncte de vedere. În primul rând, a expus propriile prejudecăți ale autorului: deși sceptic față de încheierile universale, argumentele au făcut ca intervievatorul să simtă ca Justițiarul Kagan — că restricționarea remediilor prejudiciază protecția drepturilor constituționale. Scenariul în care un copil devine cetățean într-un stat dar nu și în altul părea bizar, sugerând posibil intervenție legislativă în loc de restricții judiciare. Totuși, simularea AI-ului a divergat, ilustrând cum biasul de confirmare modelează percepțiile. În al doilea rând, opiniile simulate au reflectat voci autentice. Raționamentul originalist al Justițiarului Thomas și retorica acerbă a Justițiarului Kagan au fost asemănătoare stilurilor lor din realitate. Încrederea lui Barrett în doctrina echității istorice a părut, de asemenea, genuină. Deși mai scurte și cu mai puține citări decât opiniile reale, au cuprins argumente centrale și decizii strategice despre dacă să se abordeze meritele constituționale — ceea ce probabil reflectă limitările AI și obligația de a fi concis, sub 15. 000 de cuvinte. În al treilea rând, experimentul a fost simplu și repeticibil. În afară de interesul pentru cauză, AI-ul a fost alimentat cu un efort minim, fiind ghidat de „Deep Research” pentru a produce rezultate realiste. Această metodă poate fi aplicată oricărui caz cu transcrieri de argumente. În sfârșit, sunt multe de explorat în continuare. Outputurile AI-ului sunt non-deterministe: prompturile repetate sau modelele diferite pot produce opinii variate. Adăugarea de documente precum memorii sau hotărâri conexe ar putea influența rezultate și distribuții. Indiferent de hotărârea finală în lumea reală, acest exercițiu AI provoacă reflecție asupra modului în care motivațiile și redactarea opiniilor judiciare pot fi modelate și simulate. Pe măsură ce AI avansează, rolul său s-ar putea extinde dincolo de expunerea biasurilor sau predicții, având potențialul de a reconfigura implicarea în procesele legale, dezvăluind complexitatea și, uneori, imprevizibilitatea legii.